Menu

Blog

Vrem o școală ca afară…

Episodul 1

Elevul, profesorul și mediul de învățare

Da. Asta spun multe voci: Vrem o școală ca afară!

Așa și? Cum traducem dorința în fapte? Când vom înțelege că starea de bine dintr-o școală are legătură cu fiecare dintre noi, elevi, profesori, părinți, membri ai unei comunități?

Dar să luăm lucrurile pe rând. Specialiștii spun că în sala de clasă există trei Profesori: elevul, profesorul și mediul de învățare.

În episodul de astăzi nu voi zăbovi prea mult asupra elevilor, care au început să conștientizeze că au o voce și că au dreptul să-și facă auzite așteptările și nici asupra colegilor profesori, care încearcă să-și schimbe metodele de predare în funcție de profilul și nevoile elevilor cu care lucrează.

Astăzi aleg să pun lupa pe mediul de învățare. 

’’O mulțime de dovezi științifice sugerează faptul că performanțele școlare și capacitatea de învățare sunt profund afectate de mediul în care are loc activitatea de învățare.’’ [1]

 Din păcate, profesorii nu au control asupra procesului de proiectare structurală a clădirilor școlilor în care predau. Mulți își doresc să lucreze activ, se duc la cursuri și se perfecționează în acest sens, doar că în sălile de clasă din școlile românești interacțiunile reprezintă un vis frumos. În spațiile mici, înțesate cu bănci (unele foarte greoaie și imposibil de mutat) și dulapuri, nu e loc de joc și joacă, de învățare prin cooperare, de lucru la proiecte. Iar pe holuri nici atât. Ce pot face profesorii cu ce au?

Lucruri simple, aparent neînsemnate, la care poate nu reflectăm cât ar trebui:

  • să lase lumina să intre cât mai mult în sălile de clasă; elevii au un randament școlar mai bun când beneficiază de lumină naturală;
  • să-și proiecteze activități de învățare și afară, în mediul natural; nu numai nonformalul înseamnă ieșire din școală;
  • să măsoare temperatura din sălile de clasă; cercetările arată că temperaturile optime pentru învățare sunt cuprinse între 18 și 23 grade C;
  • să aerisească des sălile de clasă – nivelul dioxidului de carbon afectează activitatea creierului;
  • să iasă pe ușă ca profesori și să intre în papucii elevilor, întrebându-se: Ce mă învață pe mine sala mea de clasă? De ce frunzele realizate astă toamnă sunt alături de fulgii de nea și alături de ghiocei, toate prăfuite?;

Ce vor să comunice pereții încărcați cu de toate? Ce plus valoare aduc pentru mine, ca elev, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici care umplu albul pereților? (știu că voi declanșa multe reacții cu această afirmație, dar cred că nu pot produce chinezii cât putem noi să ducem în materie de pitici…)

  • să cultive sentimentul de apartenență [2] despre care se spune că este unul dintre principalii factori ai fericirii; să desfășoare activități de cunoaștere și inter – cunoaștere vizibile în spațiul clasei;
  • să aducă muzica în sălile de clasă; muzica acționează favorabil asupra sistemului nervos și ajută la o mai bună gestionare a nivelului de zgomot dintr-un mediu gălăgios; [3]
  • să implice elevii în menținerea ordinii privind resursele educaționale folosite etc.         

 Ce pot face comunitățile?

Să dea o mână de ajutor și celui de-al treilea profesor: mediul de învățare. Am așteptat cu toții mari minuni privind politicile în educație, timp de 30 de ani. Rezultatele acestei așteptări sunt acum foarte vizibile. Le simțim, mai degrabă.

De multe ori, în media și nu numai, sunt puși la zid profesori care au inițiative și care încearcă să schimbe cum pot condițiile în care învață și copiii și ei.  Și pentru că societatea îi trage înapoi, se dau bătuți și preferă să predea așa cum au fost învățați.

Dar se poate și altfel. La Aletheea, de pildă, noi, profesorii, suntem foarte norocoși să fim parte a unei comunități de învățare care sprijină inițiativele. Părinții, în special, sunt alături de noi în procesul de răspândire a practicilor educaționale bune, mai ales în zonele vulnerabile ale țării.

Cu titlu de exemplu că se poate, aș spune despre proiectul de final de an 2019, prin care vom ajuta la schimbarea mediului dintr-o sală de clasă din Școala Gimnazială Cloșca, Cărpiniș, Alba.

Cu mic cu mare, adulți și copii, ne-am mobilizat resursele ca să facem o școală mai prietenoasă pentru copiii din Cărpiniș.

Ce ne-a ieșit și care sunt rezultatele încăpățânării noastre de a face ceva pentru educația din România, în episodul următor.

Până atunci, temă de reflecție: Tu, voi ce faci/faceți pentru viitorul tău/al nostru?

 

[1] Cheryan, Ziegler, Plaut și Meltzoff, Designing Classrooms to Maximize Student Achievement, 2014, pag.10

[2] Pinsker, J., Why So Manny Smart People Aren’t Happy, 2016

[3] Walker, T., Să predăm ca în Finlanda, 2018, pag. 189

Articol scris de Daniela Stoicescu, director educațional Aletheea