Menu

Blog

Proiect: Despre mine

Înainte de a învăța orice altceva, este bine să înveți despre tine.  (Vlad Meșa, 11 ani)

La Aletheea, fiecare septembrie aduce în prim plan elevii și multe, multe întrebări firești pentru un nou început:

Cum s-au simțit în vacanța de vară?

Cât de mult au crescut (ce înălțime au, câți dinți le-au mai căzut etc.)?

Ce au mai învățat – care este noua super-putere a fiecăruia?

Ce își doresc să învețe în noul an școlar? Ce întrebări nu le dau pace?

Ce le aduce bucurie?

Ce temeri au? și multe altele.

La tot ce ne bâzâie, frământăm răspunsuri în cuvinte și imagini, după posibilități care au legătură cu vârsta. Și nu ne grăbim. Facem asta în pas așezat de toamnă.

Astfel, la clasa pregătitoare a luat naștere un prim proiect din viața de școlar, un proiect semnificativ, pentru că a avut legătură cu tot ce înseamnă Despre mine: recunoașterea și scrierea prenumelui,  recunoașterea inițialei prenumelui și personalizarea acestuia cu culori preferate, cum arăt? (culoarea ochilor, a părului), câți ani am?, membrii familiei mele, casa mea, hobby-urile mele etc.

La clasa întâi a fost la fel de distractiv (și util!!!) să arunci o privire asupra propriei persoane prin ochi de matematician, prin urmare a fost Mate despre mine: Ce vârstă am și în câte feluri diferite pot compune numărul care îmi arată vârsta? Când m-am născut? (data și anotimpul) Care este numărul meu preferat și de ce? Câți membri numără famila mea? Câte persoane de gen feminin și de gen masculin sunt în familia mea? Câți dinți mi-au căzut până acum? etc.

La clasa a II-a, deja elevii s-au putut prezenta și într-o altă limbă, decât limba română. Un pliant cu Mate despre mine în limba engleză a fost forma potrivită pentru a grupa foarte atractiv multe informații: autoportret (desen), numele complet, numărul de vocale și consoane din nume, vârsta exprimată în ani, luni și zile, data nașterii, înălțimea, greutatea, numărul de dinți și de măsele, numărul membrilor familiei (frați + surori), ora de culcare, numărul de felii de pizza pe care îl pot mânca, numărul animalelor de companie, numărul țărilor vizitate, numărul călătoriilor cu avionul etc.

Desigur, contextul în care învățăm nu poate să nu ne influențeze, doar că ne străduim să alegem partea plină a paharului și nu uităm să zâmbim mult: Zâmbetul de sub mască! Copiii învață mai bine atunci când în jurul lor este un climat prietenos, în care se râde mult (nu de alții bineînțeles!).

La clasele a III-a și a IV-a, prin Alfabetul vacanței și Pizza despre mine s-au putut trece în revistă locuri vizitate, lucruri și abilități învățate, mentori- persoane dragi , gânduri, emoții, comportamente. Deja elevii știu să exprime foarte țintit și coerent ce își doresc să învețe și mai ales știu și ce însușiri le vor fi aliați în învățare.

Experiența didactică ne-a arătat nouă, profesorilor Aletheea, cât este de valoroasă învățarea prin proiecte.

De ce?

Pentru că elevii pot demonstra ceea ce au învățat (competențele prevăzute în programe) descoperind singuri răspunsul la întrebarea Ce pot face cu ceea ce învăț la școală? Practic, învățarea capătă un sens și nu este doar teorie.

Abordarea este integrată: elevii combină, recombină, structurează cunoștințe și deprinderi multiple, manifestând atitudini diverse pe parcursul procesului. Ei pot hotărî singuri forma și pot lua decizii; fiecare își poate pune în valoare punctele forte (motivație intrinsecă); profesorul trece în plan secundar, având rol de facilitator.

Este practic o ucenicie pentru tipul de muncă ce va fi desfăşurată după încheierea şcolii; dacă examinăm viaţa din afara şcolii, proiectele (individuale şi de grup) sunt modalitatea de lucru cea mai frecventă.” (Gardner H., 1993)

Dacă nu v-am convins, țineți aproape. Proiectele lunii octombrie la Aletheea sunt în curs de desfășurare (nici măcar scenariul roșu nu ne va împiedica să le finalizăm!).

Și sunt așa cum sunt cei care le fac: MINUNATE, de strâns în brațe!

Veți vedea…

Articol scris de Daniela Stoicescu, director educațional Școala Aletheea