Menu

Andrei Avram

Profesor istorie

Trăim într-o epocă în care dilemele identitare sunt din ce în ce mai acerbe, goana după identificarea unor puncte de reper solide fiind neîncetată. Nu de puține ori, aceasta pare a fi o perioadă a incertitudinilor.

Care este rolul studierii istoriei într-o asemenea perioadă? Consider că acum, mai mult ca oricând, predarea istoriei trebuie să depășească „teroarea cronologiei”, să îi învețe pe elevi că importanța studierii acestei materii nu se identifică cu reținerea unui șir nesfârșit de date. Ceea ce încerc să le transmit elevilor mei este că, dintr-o anumită perspectivă, în studierea istoriei, datele sunt relative. La fel de relevante precum încadrarea cronologică trebuie să fie și poveștile care se ascund în spatele marilor evenimente istorice, care umplu manualele școlare. Reconstituirea vieții cotidiene a înaintașilor noștri, a istoriei mentalităților acestora, trebuie să constituie puncte de reper în procesul de predare-învațare a Istoriei. În felul acesta, Istoria își recâștigă relevanța, fiind una dintre disciplinele care pot oferi răspunsuri referitoare la trecut, prezent, dar și punți către viitor. Prin studierea și asumarea învățămintelor Istoriei, actualii elevi pot deveni cetățeni responsabili; prin cunoașterea trecutului, prezentul poate fi mai lesne explicat, iar viitorul nu mai pare la fel de nesigur.

Citate preferate:

„Istoria, de fapt, nu se repetă, dar, cum iluziile de care e capabil omul sunt limitate la număr, ele revin întotdeauna sub o altă înfățișare, dând astfel unei mârșăvii arhidecrepite un aer de noutate și un lustru tragic.” – Emil Cioran

„Și istoria? Ea trăiește pe stradă. În mulțime. Credă că în fiecare dintre noi e o bucățică de istorie. Într-unul o jumătate de pagină, în altul – două-trei. Împreună scriem cartea vremurilor. Fiecare își strigă propriul adevăr. Coșmarul nuanțelor. Și totul trebuie ascultat și deslușit, trebuie să mă topesc în toate acestea, să devin una cu ele.” – Svetlana Aleksievici

„Până și atunci când te cufunzi în adevărata noapte, în noaptea polară, cea care durează șase luni, tot mai persistă conceptul de soare sau amintirea soarelui.” – Michel Houellebecq