Menu

Blog

Imaginea noastră cea de toate orele

(Mic ghid pentru profesorii din on-line)

Pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte, să vorbim puțin mai mult despre ecranul interactiv, cel care devine astăzi o platformă de comunicare și  un mijlocitor între profesori și copii. Povestea zilele noastre, pe scurt, sună cam așa:

Informațiile difuze, confuze și apoi precipitate, au dus la deciziile rapide și deformarea rapidă a realității. Peste noapte, foarte mulți s-au transformat în actori “de nevoie”. Am devenit și prezentatori, cu ecran și tastatura pe post de tablă și catedră. Exact ca la admiterea de la actorie, ne-am prezentat toți cu emoții și suntem obligați să învățăm ceva din mers. Practic, într-un sens metaforic am fost aruncați în apă și suntem nevoiți să înotăm. Partea bună este că nu suntem în apă. Partea mai puțin bună este…

Da, profesorul Robert Kelly și intervenția lui celebră de la BBC. La finalul articolului veți găsi și continuarea fericită a scenei. Până acolo, pentru a evita astfel de situații, să vorbim concret despre câteva reguli minime pentru a avea o prestație decentă în fața ecranului. 

  1. Alege un prim plan sau un plan mediu ( adică un portret cu umeri sau un bust). Nu trebuie neapărat să fie ca o poză de buletin, puteți fi în stânga sau dreapta ecranului cu puțină atenție la ceea ce există în locul liber (o plantă, o bibliotecă, un tablou, etc.). Dacă gesticulați de obicei puteți alege o încadratură mai largă pentru a vă menține obiceiurile. Gesturile ajută iar pentru anumite persoane sunt parte integranta din stilul de comunicare. Pentru exemple mai puțin fericite, e de ajuns să vă gândiți la cei care își arată doar ochii, jumătate de față, fruntea sau umărul la cameră. 
  2. Sursa principală de lumină să fie din față sau lateral față. Cele secundare (lămpi, ferestre, etc.) pot da o lumină de contur chiar plăcută. Lumina e foarte importantă. Atenție, te poate transforma în personajul negativ foarte repede dacă vine de undeva de jos sau în personajul misterios, dacă ești luminat doar din spate. Înainte să intri în direct, nu e rău dacă faci câteva teste. 
  3. Evitați pe cât posibil fundalul virtual (cer, munți, etc.). E de preferat un perete alb și “cinstit” sau realitatea caselor noastre. Vă amintiți programele anilor 2000, când exista câte un fundal cu o insula exotică la rubrica meteo sau cine știe pădure cu beculețe? Nu e de dorit să ne distrăm interlocutorii cu astfel de imagini. Bine, avem și opțiunea de a alege toți câte ceva și deja avem o interacțiune tematică. În acest caz, da, putem folosi fundalul virtual. 
  4. Atenție la detalii în ceea ce privește fundalul. Toți suntem tentați să portretizam interlocutorul în funcție de anumite detalii pe care astăzi le vedem pe ecran și pot fi scoase din context foarte ușor. În cazul în care ne scapă ceva pe acolo, putem închide camera pentru puțin timp și rezolva problema. Cealaltă variantă e să atragem atenția asupra detaliului ca fiind ceva intenționat. Chiar dacă e o tehnică strict din mediul televiziunii poate fi aplicată cu succes și aici. În cazul în care suntem vizitați pe neașteptate de mamă/iubită/soț/soție/instalator etc., e mai indicat să îi prezentăm în mod natural sau să spunem puțin contextul. Înainte de toate suntem oameni și toți cedăm puțin din intimitatea caselor noastre. Nu e o tragedie dacă vine cineva cu o farfurie de mâncare sau dacă începe să cotrobăie prin frigider în spatele nostru. Cu siguranță că e infometat de cunoaștere (X caută niște matematică prin frigider! – e o variantă bună de a ieși din situația delicată).  Exemplul l-am dat pentru că zilele trecute o foarte bună prietenă, la catedra virtuală și ea, s-a trezit cu mama și bunica ei prin cadru. Așa-i că rămânem și noi copii toată viața?
  5. Din când în cnd să fim atenți la timpul pe care îl acordăm fiecăruia. Pentru a evita diverse situații care sunt mult mai greu de gestionat în on-line, întrebările pentru grup ar trebui să fie mult mai atent gestionate (Ce faceți azi? Cum vă simțiți? V-ați făcut tema? – trebuie urmat imediat de nominalizarea unui copil și de specificarea clară a unei întrebări). 
  6. Tonalitate, ritm, fluență, toate sunt mai importante în on-line decât în realitate. Ritmul poate fi puțin mai dinamic pentru a ține “publicul” atent. Doar în anumite momente. Din păcate, noi ne “luptăm” cu generația care e cel mai mult asaltată pe acest palier, în scop comercial, iar asta le-a creat niște reflexe care pot fi diferite calitativ. Sunt consumatori experimentați de Youtube, Netflix și altele, și probabil că toți suntem agasați de reclamele agresive de 5 secunde. Ei bine, ei sunt foarte obișnuiți ca cineva să le vorbească de parcă urmează să rămână fără aer. 
  7. Have fun. Să nu uităm că avem dincolo de ecran niște copii. Putem să ne distrăm puțin împreună, și dacă vreți să le atrageți atenția celor mici, încercați să puneți 10 secunde o marionetă în locul vostru la cameră. Ori o pălărie, o mască sau ceva care să fie neașteptat pentru ei. Cei care au pisică au și mai mult noroc… dar să nu vă mirați dacă pentru următoarele 10 minute o să vedeți fiecare copil cum își arată animalul de casă, ursulețul de pluș sau ce mai are el drag pe acolo. 

După cum am spus, mai jos veți vedea și interviul complet cu profesorul Robert Kelly. Și nu uitați să opriți camera și microfonul atunci când nu e nevoie de ele. Mult succes!

Articol scris de Andrei Dumitrescu – psiholog, consilier educațional Școala Gimnaziala Aletheea