Menu

Blog

Creier de maimuță sau de șopârlă? Testul simplu care ne învață cum să gestionăm conflictele

Gestionarea corectă a conflictelor face, de multe ori, diferența dintre a păstra o relație arminoasă cu cei din jur și a distruge legăturile interpersonale. Cursul vieții este oarecum simplu: supraviețuim, iubim, ne certăm și ne împăcăm. Cercetările au arătat însă că modul în care reușim să ne controlăm furia și reacțiile în contexte conflictuale ne influentează major calitatea vieții.

Centrul Scoțian pentru Rezolvarea Conflictelor a dezvoltat un test care ne ajută să ne identificăm reacțiile în situații conflictuale, pentru a învăța cum să le controlăm. Testul “Maimuță vs Șopârlă” ne arată ce parte a creierului nostru este folosită atunci când ne certăm și cum putem să gestionăm această activitate cerebrală.

Creierul vechi și creierul nou

Atunci când ne certăm, două părți principale ale creierului sunt activate. „Creierul vechi” (șopârla) declanșează răspunsul primitiv, de acțiune fără rațiune. „Creierul nou” (maimuța) angrenează procese cognitive pecum empatia, reflecția și toleranța.

Creierul vechi are rolul ne a ne proteja de pericole iminente, fiind regiunea cerebrală responsabilă cu instinctul de autoconservare. Activitatea lui este foarte utilă atunci când, să spunem, un autobuz se îndreaptă cu viteză în direcția noastră și trebuie să acționăm rapid în a ne înlătura din calea lui. Însă când reacția dominată de creierul vechi vine în contextul în care cineva ne mănâncă ultimul biscuite, ea nu mai este la fel de binevenită, dimpotrivă.

Când o situație nu ne cere să acționăm fizic cât mai rapid, secreția hormonului numit cortizol crește. Acest proces blochează activitatea creierului nou (partea cerebrală responsabilă cu empatia, toleranța și flexibilitatea), determinându-ne să acționăm automat și primitiv. Astfel, devenim mai predispuși să ridicăm vocea și să fim agresivi.

Creierul nou (maimuța) este partea rațională, care ne ajută să facem un pas în spate, să nu reacționăm la impuls, să trecem informațiile prin filtrul rațiunii, să ascultăm activ și să comunicăm. Atunci când creierul nou preia conducerea, cei din jurul nostru se simt auziți, validați și înțeleși.

Prin urmare, calea corectă de a recționa în timpul unui conflict este să îi permitem creierului nou să-l domine pe cel vechi. Dar cum?

Autocunoașterea profilului conflictual

Primul pas către relații mai armonioase cu cei din jur este autocunoașterea propriului profil conflictual. Doar pentru că v-ați obișnuit să reacționați într-un anumit fel și credeți că acest lucru nu se poate schimba, nu înseamnă că nu puteți să vă îmbunătățiți mecanismul personal de gestionare a conflictelor.

Conștientizând ceea ce faceți atunci când vă certați cu cineva, blocați deja răspunsul automat al creierului vechi și realizați ce alte opțiuni aveți pentru soluționarea corectă a situației conflictuale.

Vă invităm să faceți testul “Maimuță vs Șopârlă” (durează aproximativ 20 de secunde) și să vă cunoașteți astfel profilul conflictual. Rezultatul vă oferă sfaturi personalizate despre cum vă puteți îmbunătăți reacția în situații conflictuale.

Conflictul face parte din viață, așa cum contradicțiile aduc progresul. Un rezultat pozitiv al gestionării conflictelor inevitabile se poate obține calmând partea primitivă a creierului nostru (prin detașare, părăsirea spațiului încărcat negative, exerciții de respirație etc.) și permițând creierului nou să preia conducerea.

În relația cu copiii, este important să îi ajutăm să se exprime, să gândească independent și să fie curioși, să acceptăm că pot avea păreri diferite de ale noastre și să îi învățăm, prin propriul nostru exemplu, să reacționeze rational în fața unui conflict.

Când oamenii din jurul nostru (inclusiv copiii) nu se simt auziți, înțeleși și validați, relațiile se destramă. Acest deznodământ se poate evita doar printr-un efort conștient și susținut de a trece prin filtrul rațiunii reacții primitive.

Citește și:

Cum să vă faceți copilul să se simtă iubit, în funcție de vârstă

5 trucuri de disciplină recomandate părinților de către profesori

Cum reușește un profesor să mențină disciplina în clasă