Menu

Blog

Comunicarea (ASERTIVĂ) cu copiii noștri – de ce?

„Felul în care vorbesc părinţii și profesorii îi arată copilului părerea lor despre el. Afirmaţiile lor influenţează încrederea și preţuirea pe care acesta o acordă propriei persoane. Într-o mare măsură, limbajul celor mari determină destnul acelui copil.” – Haim Ginot

Comunicăm aproape tot timpul; în starea de veghe, petrecem aproape 75% din timp comunicând într-un fel sau altul. Modul în care comunicăm mesajele noastre influentează modul în care celălalt (receptorul mesajului) răspunde acelui mesaj. Cu alte cuvinte, comunicarea este un act social care ne influenţează comportamentele. Nu de puţine ori spunem: „Dacă ar fi spus acel lucru altfel, poate că eu aș…..”.

În ceea ce privește copiii, ceea ce comunicăm și modul în care le vorbim (verbal, non-verbal, paraverbal) le modulează și le modelează acţunile, comportamentele, le poate crește sau, din contra, le poate eroda încrederea în forţele proprii, le poate da aripi  sau, dimpotrivă, le poate frange aripile, le poate făuri sau nărui vise.

Cum facem, atunci, să putem transmite/comunica celor mici, dar și celor mari lucrurile, informatiile, atitudinile astfel încat să o facem în cel mai eficient mod și să ne atingem scopurile comunicării?

Specialiștii vorbesc despre trei tipuri de comunicare: asertivă, pasivă și agresivă. Dintre acestea toate, comunicarea asertivă este cea adaptativă, fiind forma de comunicare cu cel mai înalt potenţial de adaptare optimă la cerinţele situaţiei. Altfel spus, asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi.

Asertivitatea reprezintă abilitatea:

  • de comunicare directă, deschisă şi onestă, care ne face să avem încredere în noi şi să câştigăm respectul prietenilor şi colegilor;
  • de exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne satisfacem nevoile şi dorinţele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului;
  • de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie într-un mod plăcut;
  • de a împărtăşi opiniile şi experienţele cu ceilalţi;
  • de a exprima emoţiile negative, fără a te simţi jignit sau de a-l ataca pe celălalt;
  • de a solicita sau refuza cereri;
  • de exprimare a emoţiilor pozitive (bucuria, mândria, afinitatea faţă de cineva, atracţia);
  • de a spune NU fără a te simţi vinovat sau jenat.

 Asertivitatea este :

  • modalitatea prin care copiii îşi dezvoltă respectul şi stima de sine;
  • modalitatea prin care adolescenţii pot să facă faţă presiunii grupului şi să-şi exprime deschis opiniile personale;
  • recunoaşterea responsabilităţii faţă de ceilalţi;
  • respectul drepturilor celorlalte persoane.

PRINCIPII DE DEZVOLTARE A COMUNICĂRII ASERTIVE:

  1. Spune NU atunci când este încălcat un drept sau o valoare personală!
  2. Motivează-ţi afirmaţia fără să te justifici – nu te scuza!
  3. Exprimă-ţi opiniile personale specific şi clar –evită formulările generale!
  4. Acceptă şi oferă complimente!
  5. Fii direct!
  6. Cere feed-back pentru prevenirea greşelilor de interpretare!
  7. Schimbă discuţia sau evită persoana atunci când nu poţi comunica asertiv!
  8. Focalizează-te pe comportament şi nu pe persoană atunci când vrei să faci o remarcă!
  9. Scoate în evidenţă consecinţele negative ale comportamentului său asupra ta!
  10. Precizează comportamentul dorit, oferă alternative comportamentului pe care doreşti să-l schimbi!
  11. Analizează costurile şi beneficiile comportamentului!

Pentru că acest tip de comunicare este o comunicare „construită”, ea presupune un proces de învăţare. Elementul cheie al acestui tip de comunicare îl reprezintă mesajele de tip „EU”. Acestea sunt mesaje la persoana întâi, care exprimă ceea ce simte cel care transmite mesajul. Ele presupun manifestarea unei atitudini de acceptare faţă de cealaltă persoană.

O aserţiune tip „Eu” ar trebui să cuprindă următoarele elemente:

Descrierea emotiei (spun ce/cum mă simt), descrierea comportamentului (descriu cat mai obiectiv și concis ce anume mă deranjează) și oferirea unei alternative/soluţii acelui comportament care ne deranjează.

„Mă simt……..atunci cand…….aș prefera să…..”

Avantajele acestui tip de mesaj „EU”:

  • Nu învinovăţește copilul/adolescentul
  • Îi arată copilului/adolescentului că este respectat
  • Ne ajută să stabilim o relaţie de respect reciproc cu copilul/adolescentul. De obicei, în timpul conflictelor, este de preferat să spunem copilului/adolescentului că ne vom retrage din conflict, însă menţinand respectul pentru acesta („Înteleg că te simţi furios; vom vorbi după ce te vei mai calma putin.”)

Drepturile asertive:

  • a decide care sunt scopurile şi priorităţile personale;
  • a avea valori, convingeri, opinii proprii;
  • a nu te justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta;
  • a spune celorlalţi cum ai dori să se poarte cu tine;
  • a te exprima fără să-i răneşti pe ceilalţi;
  • a spune NU, NU ŞTIU
  • a cere informaţii şi ajutor;
  • a face greşeli;
  • a te răzgândi;
  • a fi acceptat ca imperfect;
  • a avea uneori performanţe mai scăzute decât potenţialul tău;
  • a avea relaţii de prietenie cu persoane cu care te simţi confortabil;
  • a-ţi schimba prietenii;
  • a-ţi dezvolta viaţa aşa cum îţi doreşti.

Ponturi  (în relatie cu copilul/adolescentul) pentru dezvoltarea comunicării asertive: 

  • în loc să negăm sentimentele copilului/adolescentului, le putem traduce în cuvinte („Ce carte tâmpită!…”, „Înţeleg că nu-ţi place ceva din cartea aceea”);
  • în loc să criticăm și să dăm sfaturi, acceptăm sentimentele printr-un cuvânt sau sunet („oh!”, „aha!” – „Iar nu-mi găsesc stiloul!” , „Oh!”);
  • în loc să căutăm argumente și explicaţii, putem utiliza imaginaţia pentru ceea ce nu putem oferi în realitate („ Ce grozav ar fi dacă….!”);
  • în loc să ignorăm sentimentele copilului/adolescentului, i le acceptăm;
  • în loc să criticăm, să întrebăm și să dăm sfaturi, acceptăm și reflectăm sentimentele copilului/adolescentului („A urlat la mine fără motiv!”, „Îmi dau seama că te-ai supărat.”);
  • în loc să acuzăm, descriem problema și dăm informaţii;
  • în loc să dăm ordine, oferim o soluţie/o variantă posibilă de rezolvare a problemei.

Bibliografie

  • „Comunicarea eficientă cu copiii” – Adele Faber, Elaine Mazlish, Ed. Curtea Veche, 2002
  • „Dezvoltarea competentelor emoţionale și sociale la preșcolari” – Catrinel Ștefan, Kallay Eva, Editura ASCR, 2010

Mirela Tiganas – Psiholog clinician specialist/psihoterapeut, consilier educațional  Aletheea