Menu

Blog

Chemați muzeele la voi acasă!

Dacă nu-i mai putem duce pe copii să viziteze muzeele, atunci să aducem muzeele în casele copiilor!

Cu această idee năstrușnică în minte, prof. de științe, Andreia Petcu, a luat de mână Muzeul Municipiului București și l-a dus în casele copiilor de clasa I, de la Școala Aletheea.

Și ca să fie năstrușnicia și mai năstrușnică, cu cealaltă mână l-a luat în călătorie și pe Năsturel, personajul îndrăgit din textul cu același nume, scris de Don Freeman.

Gazdă și ghid în vizita virtuală le-a fost d-na Veronica Leca (Mulțumim, doamnă!).

Odată ajunși în Palatul Șuțu, copiii i-au dat o mână de ajutor ursului, în efortul de găsire al nasturelui pierdut. Au cercetat cu mare curiozitate:

  • costumul cu frac și joben care i-a aparținut lui Al. G. Donescu, fost primar al Bucureștiului – din păcate, nasturii din perle veritabile ai domnului nu semănau cu nasturele pierdut de Năsturel;
  • costumul de aghiotant al regelui care i-a aparținut lui Gheorghe Mihail – bumbii cu însemnele regale erau mult prea nepotriviți cu salopeta verde;
  • o ținută de damă din tafta, cu nasturi îmbrăcați în material și o alta de diplomat cu nasturi auriți (aflate în salonul din perioada Belle Èpoque) – nici vorbă de nasture…;
  • ținutele fanariote cusute cu fir de aur și argint;
  • vitrina cu fibule din perioada antică etc.

Căutarea (vizita) a durat 45 de min; deși n-au găsit nasturele, copiii au descoperit multe alte lucruri interesante despre orașul în care s-au născut, iar acum întrebările nu mai contenesc. Cine, ce, când, cum, de ce …? Pe când un alt muzeu?

La fel de norocoși au fost și elevii claselor pregătitoare de la Aletheea. Ei au fost însoțiți în vizita virtuală (la același muzeu) de personajul Opt Roți, din povestea uriașă cu același nume.

Călătorind cu ajutorul imaginației, copiii au aflat ce fel de vehicule mergeau pe străzile capitalei în trecut. Au întârziat mult cu privirea la vitrinele în care se prezintă velocipedul, felinarele din vechiul București, semnele de circulație și obiectele pe care oamenii le luau în calătorii, acum 150 de ani.

Au mai observat și gravurile care prezintă marile incendii care au fost în trecut în capitală, imaginile cu sacagiii care au ajutat la stingerea lor, dar și spitalul și prima salvare.

Cele 30 min de vizită virtuală s-au încheiat în acorduri de chitară. Prof de educație muzicală, Andrei Lăzăroiu, le-a cântat copiilor despre tramvaiul tras de cai. Au urmat alte 10 min de jocuri în on-line, pentru consolidarea celor aflate despre mijloacele de transport.

Un alt muzeu care a bătut la ușa caselor elevilor de clasa a II-a a fost Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. În centrul atenției a fost Emil Racoviță. Copiii au mers pe urmele lui și au aflat amănunte despre extraordinara sa viață, de când era școlar sub îndrumarea lui Ion Creangă, până la expediția către Antarctica. Au admirat hărțile României din perioada în care s-a născut marele explorator, cărțile vechi cu animale marine, așa cum și le imaginau oamenii înaintea marilor explorări științifice și obiecte utilizate pe vase, precum sextantul și luneta.

Informațiile aflate în cadrul vizitei virtuale au fost completate sau mai bine zis confirmate cu ceea ce copiii au citit în cartea Străbunicul meu, Emil Racoviță, scrisă de Andreia Petcu și ilustrată prin tehnica linogravurii de artistul Eugen Berlo.

Cartea spune povestea Mariei, o fetiță care pornește într-o călătorie imaginară pe urmele străbunicului ei, Emil Racoviță și pe urmele navei Belgica. Maria se întâlnește cu pinguinii, focile, balenele și orcile – animalele pe care le-a studiat străbunicul – și descoperă lucruri noi despre vântoasa Antarctică.

Exemplele de mai sus sunt doar câteva dintre argumentele noastre, ale echipei de profesori de la Aletheea, care sperăm să vă convingă să chemați muzeele la voi acasă.

Copiii sunt curioși, iar activitățile de învățare pe baza variatelor resurse din muzee pot satisface curiozitatea lor. Combinate cu poveștile, vizitele virtuale pot crea acele emoții ce susțin o înțelegere în profunzime a fenomenelor din jurul nostru.

Și dacă în urma unor astfel de experiențe, se naște o listă mare cu întrebări, ce poate fi mai frumos?

Articol scris de prof. Daniela Stoicescu