Menu

Blog

Capacitatea de autoreglare: de la evaluare la antrenament – Partea I

În decursul existenței oricăruia dintre noi, am observat, fără îndoială, că funcționarea cognitivă, cea emoțională, respectiv socială sunt interconectate și într-o continuă interacțiune. Având acest postulat ca punct de plecare, nu putem să nu facem următoarea inferență: abilitățile de autoreglare par să contribuie din ce în ce mai mult la buna funcționare a celor trei sfere de manifestare a psihicului în general și, cu atât mai mult, în contextul școlar. Altfel spus, capacitatea de autoreglare pare să devină un factor care poate contribui la succesul școlar (însă nu neapărat în sensul a ceea ce reflectă calificativele sau notele obținute). Abilitatea de a-ți regla fluxul atențional sau emoțiile proprii sunt forme recunoscute de autoreglare, care constituie fundația pregătirii sau disponibilității de a face față cerințelor sarcinilor specifice mediului școlar, prin susținerea acelor dispoziții care conduc la învățare și mențin o relație socială pozitivă. Importanța dezvoltării unor astfel de competențe, cât mai devreme în viață, a fost subliniată de mai multe studii longitudinale (studii realizate pe un număr foarte mare de respondenți urmăriți, din punctul de vedere al parametrilor studiații, pe perioade lungi din viața lor), care au demonstrat faptul că autoreglarea dobândită încă de la vârsta copilăriei este un bun predictor pentru starea pozitivă de sănătate, stabilitatea financiară, reușite academice la vârsta adultă (Moffitt et all, 2011). În mod particular, există un interes deosebit pentru antrenarea acestor abilități de autoreglare la vârste mici, datorită plasticității și flexibilității care caracterizează această etapă de dezvoltare. Dacă mai era nevoie de extrasprijin în favoarea acestui trend educațional, economiștii au intervenit demonstrând faptul că investițiile pentru educație la vârsta copilăriei mici și mijlocii sunt profitabile în sensul că se susțin și aduc pe ternem lung un profit de peste 7% (Heckman, 2011). Investițiile în educația timpurie își dovedesc astfel potențialul de creștere a stării de sănătate prin reducerea șanselor de apariție a comportamentelor riscante pe durata vieții de adult, reducând astfel costurile suportate de societate, în general.

O funcționare optimă în domeniile cognitiv sau social necesită exersarea abilităților de autoreglare în atingerea scopurilor stabilite pe termen scurt sau lung. Autoreglarea presupune modularea sentimentelor, gândurilor, comportamentelor și este asociată cu un nivel crescut de reușită academică și competențe sociale ridicate, luate și separat, dar, mai ales, în combinație. Proba clasică de cuantificare a abilității de autoreglare este cea numită „Amânarea gratificării”: pe scurt, un copil are de ales între o recompensă imediată dar mai mică, sau una mai însemnată, dar care vine după un interval de timp. Într-un astfel de studiu bazat pe paradigma amânării gratificării, abilitatea de autoreglare la vârsta de 4 ani (măsurată prin timpul scurs până la primirea unei recompense) a fost un bun predictor  pentru capacitatea atențională, autocontrol și toleranță ridicată la situații frustrante la vârsta adolescenței (Eigsti et. all, 2006). În SUA, copiii care au reușit să amâne primirea recompenselor la vârste mici au obținut scoruri SAT mai bune și au fost percepuți ca fiind mult mai competenți din punct de vedere interpersonal de către părinții lor și de către colegi și prieteni. Pe de altă parte, deficitul de autoreglare poate să interfereze într-o manieră negativă cu procesul de învățare (Berkley, 2001). Astfel, abilitatea de a-ți îmbunătăți și amplifica fluxul atențional și emoțional, ca și resurse de autoreglare, va mai face subiectul multor studii.

Atenția și funcțiile executive joacă rolurile cheie în ceea ce privește un proces eficient de autoreglare. Funcțiile executive se referă la un buchet de procese cognitive înrudite, însă distincte, cum ar fi flexibilitatea cognitivă, controlul inhibitor, memoria de lucru, care au un impact major asupra tuturor ariilor de funcționare psihică (Andreson, 2002). Dezvoltarea cortexului prefrontal (PFC) este strâns legată de evoluția abilităților atenționale sau a funcțiilor executive, abilități care sunt prezente la un nivel de bază din primele momente de viață și care, ulterior, suportă o transformare rapidă, în strânsă legătură cu dezvoltarea corticală, pe durata anilor copilăriei mici și mijlocii (Diamond, 2002). Funcțiile executive sunt o componentă fundamentală pentru succesul academic și sunt un predictor pentru performanță dincolo de nivelul general de inteligență (Blair & Raza, 2007). Din toate aceste motive, vârsta copilăriei mici și mijlociii pare să fie momentul oportun pentru a se interveni în ideea dezvoltării și antrenării unor astfel de abilități.

În ciuda dovezilor care indică importanța  unor astfel de abilități de autoreglare pentru reușita academică (de multe ori sinonim cu succesul în viață, deși nu mereu), aceste abilități nu sunt predate, explicit, în școli sau grădinițe. Mai degrabă, planurile școlare par să pună un accent mai mare pe cunoștințele academice și performanțele obținute de copil la diverse testări standardizate. Deși există suficient de mulți educatori, părinți, persoane implicate în trasarea de politici educaționale interesați de aceste aspecte discordante, nu există, însă, din păcate, un consens clar asupra celor mai bune strategii sau metode de cultivare a acestor abilități la copii (Greenberg et. all., 2003). Cu toate acestea, în ultimul timp, din literatura de specialitate a apărut un număr din ce în ce mai mare de date care sugerează importanța predării acestor abilități copiilor prin intermediul unei varietăți de tehnici sau modalități, inclusiv prin intermediul practicării tehnicilor de tip mindfulness. (Diamond & Lee, 2011).

Text: Psiholog Florian Kirschner

Referințe bibliografice:

Anderson P. Assessment and development of executive function (EF) during childhood. Child Neuropsychology, 2002;

Barkley RA. The executive functions and self-regulation: An evolutionary neuropsychological perspective. Neuropsychology Review, 2001;

Blair C, Razza RP. Relating effortful control, executive function, and false belief understanding to emerging math and literacy ability in kindergarten. Child Development, 2007;

Diamond, A. Normal development of prefrontal cortex from birth to young adulthood: Cognitive functions, anatomy, and biochemistry. In: Stuss, DT.; Knight, RT., editors. Principles of frontal lobe function. London, UK: Oxford University Press, 2002;

Diamond A, Lee K. Interventions shown to aid executive function development in children 4 to 12 years old. Science, 2011;

Eigsti I, Zayas V, Mischel W, Shoda Y, Ayduk O, Dadlani MB, Casey BJ. Predicting cognitive control from preschool to late adolescence and young adulthood. Psychological Science, 2006;

Greenberg MT, Weissberg RP, O’Brien MU, Zins JE, Fredericks L, Resnik H, Elias MJ. Enhancing school-based prevention and youth development through coordinated social, emotional, and academic learning. American Psychologist, 2003;

Heckman JJ. The economics of inequality: The value of early childhood education. American Educator, 2011;

Moffitt TE, Arseneault L, Belsky D, Dickson N, Hancox RJ, Harrington H, Caspi A. A gradient of childhood self-control predicts health, wealth, and public safety. Proceedings of the National Academy of Sciences, 2011.