Menu

Blog

Atunci când voi crește mică…

Atunci când voi crește mică vreau să traversez un curcubeu. Să mă salt atât de tare încât să ajung la stele și să stau de vorbă cu ele. Când voi crește mică vreau ca ziua mea de naștere să nu mai existe, deoarece se va transforma în a doua zi a mamei pentru că, până la urmă, ea este ființa minunată care a făcut toată munca. Vreau ca, în loc de Crăciun să sărbătorim altceva.  O sărbătoare atât de pură și de iubită încât nu va putea fi comercializată și folosită pentru a face bani. O sărbătoare care ridică în slăvi natura din jurul nostru și planeta Terra care ne-a găzduit pentru atâtea secole.

Când voi crește mică vreau ca visele mele să fie date la televizor. Astfel, oamenii pot vedea ce gânduri complexe au copiii de 13 ani. Vreau să mă îmbăiez în praf de stele, ca exteriorul meu să reflecte emoțiile de bucurie din interior. Vreau ca pentru o zi întreagă timpul să se oprească, iar nimeni să nu se poată mișca, ca în următoarea zi să se trezească toți și să realizeze ce importantă este fiecare secundă. Vreau ca pentru o zi, să fim izolați unii de alții, ca în zilele ce vor urma să ne dăm seama cât de tare tânjim după contactul uman.

Când voi crește mică vreau să devin actriță, cântăreață, astronaut, doctor și avocat. Vreau să văd lumea prin ochii unui copil. Vreau să ignor oamenii din jur și să mă concentrez pe ce simt eu. Vreau să-mi îndeplinesc cele mai ciudate vise, să-mi aduc la viață cele mai nebunești fantezii, ca într-un final să mă trezesc și să fac diferența între realitate și mintea de copil. Ca să-mi deschid ochii strălucitori, mari și curioși, care bucură pe oricine se lasă să fie privit. Ca să încep să vorbesc, destăinuind amintiri, experiențe, gânduri și orice altă prostioară îmi mai trece prin minte. Ca să-mi leg părul bălai într-o coadă strânsă și să mă îndrept spre școală. Ca să îmi aduc aminte că sunt o simplă fată de 13 ani care are un singur cuvânt în cap: ,,vis’’.

Când voi crește mică vreau să mă duc la prietenii mei vechi și să-i strâng tare la piept. O îmbrățișare cât o sută de cuvinte, care le va spune cât de mult au însemnat pentru mine. Vreau să mă uit în ochii fiecăruia și să le mulțumesc pentru prostiile pe care le-au făcut alături de mine, pentru încurajările care mi-au dat putere și pentru certurile inutile care m-au făcut să sufăr, dar care m-au făcut mai puternică. Vreau să-i rog să vină cu mine pe tărâmul pe care eu îl numesc ,,Trecut’’, ca să îl mai plângem pentru o ultimă data, înainte să ne luăm de mâini și să pășim împreună pe ușa regatului ,,Viitor’’.

Când voi crește mică vreau să-mi aduc aminte fiecare acces de furie, plâns necontrolat și fiecare inițiativă de a porni un protest. Vreau să mă gândesc la ele peste câțiva ani și să râd amar, amintindu-mi ce le-a cauzat.

Atunci când voi crește mica, voi sta în pat să mă gândesc la tot ce am spus adineauri, iar apoi, le voi pune sub lacăt. Ca să nu fugă, ca să nu uit cine am fost odată. Iar în felul acesta, în câteva minute, în patul meu, îmi voi pune copilăria la păstrare într-o clipire, fără ca măcar să-mi dau seama. Deoarece acela va fi momentul în care mă voi fi oprit din a crește mică și voi fi început să cresc mare.

de Bianca Maria De Lazzero, elevă clasa a VIII-a