Menu

Blog

Adolescenţii, ecranele și pandemia

Mileniul al treilea ar putea fi ușor denumit mileniul digitalizării. Adulţii de astăzi înţeleg, poate, mai greu apetitul din ce în ce mai crescut al copiilor din zilele noastre pentru ecrane (de orice fel) – ei sunt „nativi digitali”, așa cum spune prof. Mircea Miclea. Două dintre motive ar fi accesibilitatea (de foarte mici, copiii au acces la ecrane: telefon, tabletă, calculator, console de jocuri, televizor) și disponibilitatea lor (foarte rar mai vedem astăzi pe cineva fără aceste „accesorii”, iar părinţii oferă, din diverse motive, poate mult prea ușor aceste echipamente copiilor). Indispensabile și foarte utile, fără discuţie, linia de demarcaţie între folositor și dependent este foarte fină (de multe ori nici nu sesizăm când am trecut de cealaltă parte). Iar copiii noștri  pot trece foarte ușor această linie dacă nu sunt ajutaţi, îndrumaţi de adultul/adulţii din viaţa lui.

Efectele pozitive și negative ale ecranelor asupra dezvoltării copiilor sunt încă sub lupă, neexistând studii aprofundate în acest sens. Există, însă, o corelaţie strânsă între consumul de ecrane și mâncatul compulsiv în faţa televizorului, a problemelor cu somnul, starea afectivă generală sau  contactul cu mesaje sau persoane periculoase din mediul on-line. Specialiștii recomandă ca timpul petrecut de copii în faţa ecranelor să fie limitat – de la zero ore în copilăria mică, până la două ore în adolescenţă.

Studiile realizate în SUA arată că cei mai mulţi dintre copiii cu vârstele cuprinse între 6 și 12 ani petrec cel putin 50% din timp în faţa ecranelor (sursa: edupedu.ro). În România, studiul realizat de D&D Research în 2017 arată faptul că cei mici, cu vârste cuprinse între 2 și 5 ani petrec, în medie,  3 ore zilnic pe ecrane, iar cei mari, de 9 ani, aproximativ 4 ore.

Dacă rezultatele studiului nu erau suficient de îngrijorătoare, iată că pandemia venită pe nepusă masă nu a făcut altceva decat să crească timpul petrecut de copii în faţa ecranelor. Pe langă orele on-line (care au durat, în medie, 5 ore pentru elevii de gimnaziu), adolescenţii foloseau telefoanele/ecranele pentru a comunica unii cu ceilalţi, pentru a transmite temele, a-și face proiectele, dar și pentru a-și petrece timpul liber. Această utilizare excesivă a ecranelor a condus, la unii dintre adolescenţi, la stări de teamă accentuată/anxietate, stări de agitaţie, iritabilitate și instabilitate emoţională (fluctuaţia dispoziţiei), dureri de cap și oboseală; mulţi dintre adolescenţi (elevi de gimnaziu) au relatat modificarea semnificativă a programului zilnic (ore inaintate de trezire și culcare, schimbarea rutinelor, alternativa redusă a activităţilor pe care le puteau realiza). Pentru că pandemia a bulversat pe cei mai mulţi dintre noi și ne-a „blocat” în casă, mediul on-line  (implicit și ecranele) a devenit principala sursă de „socializare”, de petrecere a timpului liber pentru cei mai mulţi dintre adolescenţi. Presiunea, în această perioadă, a „căzut” pe umerii părinţilor, iar ei au devenit factorul principal de reglare a copiilor în această perioadă. Prinși în propria furtună, cu propriile greutăţi cauzate de modificarea propriului program și propriul mecanism de a face faţă stresului, unii dintre părinţi au pierdut bătălia cu acest aspect al ecranelor și a timpului petrecut de copiii în faţa lor, alţii au devenit epuizaţi, iar alţii au reușit „să ţină barca deasupra valurilor”.

Ce este de făcut, atunci? Lucrurile par, la prima vedere, simple, dar deloc ușoare.

  • Realizaţi un program de lucru (care va crea rutine în timp, dacă este respectat), dar împreună cu adolescentul; nu vă impuneţi propriul program, ci negociaţi-l. Implicaţi-l cât de mult posibil, oferiţi-i sprijin și îndrumare în realizarea unui program cat mai echilibrat. Un program echilibrat ar trebui să ţină seama de alternarea efortului intelectual și a pauzelor. Cum de la programul orelor on-line nu ne putem sustrage (doar daca avem o problemă medicală care ne împiedică să petrecem mult timp în faţa ecranului de calculator), aveţi grijă ca, în timpul pauzelor, adolescentul să se ridice de la masa de lucru (poate să se miște, să bea apă, să manance, să meargă la toaletă). Cu alte cuvinte, adolescentul să evite folosirea pauzei tot pentru utilizarea ecranelor.
  • Prioritizaţi și echilibraţi timpul rămas după parcurgerea programului on-line. Utilă ar fi o pauză de cel puţin o oră după acest program on-line, în care adolescentul să fie implicat în alt tip de activităţi (să pregătească masa de pranz, să manance, să se odihnească sau să se miște). Timpul rămas poate fi „porţionat” ţinand cont de echipa „efort intelectual – pauză”.
  • Negociaţi timpul pe care îl petrece adolescentul în faţa ecranelor de orice tip. De obicei, părinţii au opinii și perspective diferite de cele ale adolescenţilor, când vine vorba de timpul petrecut în faţa ecranelor. Oferiţi empatie și întelegere, fiţi flexibili și veţi fi surprinși să constataţi că și adolescenţii își vor recalibra perspectiva. Cu alte cuvinte, „nici cât vrea el, nici cât vreau eu” – soluţia va fi undeva la mijloc.
  • Stabiliţi reguli clare împreună cu adolescentul în privinţa timpului de utilizare a ecranelor; stabiliţi care sunt ecranele (pentru a vă asigură că aveţi aceeași definiţie a ecranelor), cât timp le poate folosi și, eventual, când le poate folosi și când nu le poate folosi (este de preferat ca, înainte de culcare cu 30 de minute, să nu mai folosească niciun ecran, sau, dacă alege să se uite la televizor, verificaţi dumneavoastră înșivă conţinutul); de altfel, unii părinţi aleg să nu lase în camera adolescentului niciun ecran.
  • Este de preferat să verificati dumneavoastră înșivă ce filme, jocuri, site-uri urmărește adolescentul.
  • Verificaţi conţinutul acestora, astfel încat să fie adecvate vârstei adolescentului.
  • Chiar dacă nu sunteţi pasionat de jocurile pe calculator, filmele pe care le urmpărește adolescentul, initiati discuţii pentru a vedea ce anume conţin acele jocuri, acţiunea, personajele, cu cine și cum joacă acel joc (implicarea poate presupune și control); în cazul în care constataţi că acele jocuri/filme nu sunt adecvate vârstei lui, puteti să discutaţi cu adolescentul și să vă argumentaţi punctul de vedere.
  • Poate fi util și să vă jucaţi împreună cu copilul, adolescentul jocul/jocurile, tocmai pentru un mai bun control a conţinutui jocului/jocurilor.
  • În ceea ce privește telefoanele, există setări care limitează timpul pe care adolescentul îl petrece cu acest „device”. Uneori, această limitare poate fi utilă, pentru un mai mare control, alteori nu.
  • Există, de asemenea, anumite aplicaţii care vă pot ajuta „să vedeţi” site-urile pe care adolescentul dumneavoastră le vizitează. La fel ca și în cazul telefoanelor, uneori pot fi utile, alteori nu (ele cresc controlul pe care îl au părinţii, dar erodează încrederea în adolescent).
  • Dacă adolescentul este cu adevarat pasionat de jocurile pe calculator, atunci utilizaţi acest lucru în favoarea lui, înscriindu-l la cursuri de programare/utilizare calculator.
  • Stabiliţi, împreună cu adolescentul, consecinţele pozitive și negative ale repectării programului. Un comportament care nu este urmat de consecinţe (recompensă/sancţiune) va fi abandonat foarte repede, iar părinţii vor avea sentimentul că „orice aș face, nu merge”.
  • Fiţi fermi și constanţi în aplicarea regulilor. Orice abatere de la programul stabilit va crea o „breșă” pe care adolescentul o va specula cu ușurinţă. Dacă vor fi situaţii în care veţi face „o excepţie” de la regulă, este bine să i-o spuneţi adolescentului dumneavoastră.
  • Afișaţi programul într-un loc vizibil pentru adolescent.
  • Oferiţi-le alternative de utilizare a timpului – identificaţi activităţi pe care adolescentul preferă să le facă cu plăcere și încurajaţi-l în acest sens.
  • Implicaţi adolescentul în activităţi comune cu cele ale dumneavoastră – dacă tot e să stăm cât mai mult timp împreună și în casă sau pe langă casă, să încercăm să facem acest timp cât mai plăcut pentru noi. Implicaţi-l în activităţi gospodărești (curăţenie, gătit, spălat vasele); nu doar că va sta departe de ecrane, dar relaţia dintre dumneavoastră se va suda, întări, stima de sine a adolescentului se va îmbunătăţi și ea. Puteţi face sport împreună, puteţi cânta sau dansa; puteţi prepara cina sau să gătiţi diverse preparate culinare. Pentru toate lucrurile există un început.
  • Schimbaţi-vă dumneavoastră înșivă rutinele legate de ecrane. Pentru că puterea exemplului este cel mai bun și solid argument, reduceţi timpul petrecut de dumneavoastră în faţa ecranelor și oferiţi adolescentului alternative în acest sens.

Cum echilibrul este cuvântul cheie, misiunea noastră ca părinţi este să ajutăm adolescentul să găsească acel echilibru între tehnologie, utilizarea ecranelor și alte activităţi recreative care să presupună conectare umană, astfel încât să utilizăm tehnologia în favoarea lui.

Mirela Tiganas – Psiholog clinician specialist/psihoterapeut, consilier educațional Aletheea