Blog

Nu știm cu adevărat ce este un război. Nu, pentru că nu l-am trăit pe pielea noastră așa cum se înfățișează acum în toate formele sale. Nu voi intra în explicații complexe despre tipurile de război și noțiunea de dreptate. Experiența pandemiei ne-a pus și în fața unei stări de anxietate generalizată, iar copiii au resimțit efectele fără a avea prea multe opțiuni în rezolvarea situației. Iar atunci când simți că ai pierdut controlul, ești tentat să abandonezi orice proiect pe termen mai lung, încercând să faci față unui pericol actual.

Această situație ne poate consuma foarte multe resurse și e indicat să ne păstrăm capacitatea de a discerne. În cazul actual, cel al conflictului de la granițele noastre, totul e neașteptat și fiecare dintre noi speră că nu e real ce se întâmplă. Că NU se leagă lucrurile și nu e BINE. Și nu e. Suntem în aceeași barcă, părinți și profesori, și fără să ne propunem devenim ancora emoțională a copiilor noștri. Devenim acel punct de sprijin al universului lor fragil. Iar acest lucru se întâmplă indiferent de vârsta lor. Totodată, devenim cea mai prolifică agenție de știri, dar uneori nu și cea mai de încredere, pentru copiii noștri.

Avem marele avantaj că nu ne adresăm tuturor copiilor, ci îi vorbim fiecăruia în parte, iar acest lucru ne poate ajuta să ne concentrăm mai bine. Acest avantaj ne va solicita capacitatea de adaptare la realitatea zilelor noastre, empatia și răbdarea deopotrivă. Pentru că a fi împreună necesită un efort din partea tuturor, am considerat necesar să structurez câteva atitudini și comportamente pe care le consider utile în această situație, indiferent de vârsta copilului nostru. Atenție, nu sunt singurele, nu sunt cele mai bune, nu sunt toate. Fiecare dintre dumneavoastră poate alege ce e mai bine din toată această listă scurtă de gânduri pentru cazuri de urgență.

1. Păstrează-ți calmul. Chiar dacă nedreptatea te poate înfuria, rămâi ferm și calm atunci când discuți acest subiect. Uneori copiii nu pot asimila informațiile abastracte precum un adult, iar principala ta misiune este să transmiți un sentiment de siguranță. Îl vei transmite prin tot ceea ce faci sau spui, dar cu atât mai mult dacă vei purta o discuție deschisă despre un conflict armat.

2. Nu face din informare o rutină care să ocupe aproape tot timpul liber, chiar dacă e tentant. Un televizor care funcționează în fundal în regim de breaking news nu e cel mai potrivit fundal sonor pentru nimeni. Știrile pot crea multă emoție, iar acolo unde emoția a pus stăpânire, cu greu își mai face loc rațiunea. În general, jurnalele posturilor de radio tind să exprime informațiile esențiale fără alte efecte dramatice, astfel că pot fi utilizate fără prea multe “efecte secundare”. Copiii sunt mult mai expuși la acestea din urmă.

3. Controlează sursele de informare pe care copilul tău le accesează. Internetul a devenit un fel de Vest Sălbatic iar canalele de știri generează emoții puternice. În funcție de vârsta celor mici, selectează cu atenție sursele de informare. Pe aplicațiile și rețelele de socializare circulă imagini cu un puternic impact emoțional iar acesta poate deveni traumatizant pentru copii. Totodată, canalele de comunicare pot deveni o sursă de știri false. Discuțiile pot aduce un sentiment de siguranță dacă sunt purtate într-un mod responsabil și echilibrat. Între copii se poate răspândi foarte ușor sentimentul de panică, uneori dintr-o glumă, și este de evitat.

4. Evită emoțiile puternice și discuțiile în termeni absoluți. “Nu avem ce face, suntem vai de capul nostru, nu suntem pregătiți”, sunt mesaje foarte puternice pentru un copil iar în situația de față nu fac decât să amplifice sentimentul de anxietate. Caută afirmațiile echilibrate prin care copilul tău să înțeleagă faptul că există soluții și vom putea să le găsim împreună dacă vom fi nevoiți să le luăm. Acum suntem în siguranță.

5. Vorbește-i copilului tău, nu copiilor în general. Adaptează informațiile în funcție de gradul de dezvoltare al copilului. De la “oamenii se ceartă uneori pentru că nu sunt suficient de înțelepți” până

la “oamenii se omoară pentru că unii vor mai mult” e cale lungă. Ultima variantă, chiar dacă e adevărată, nu face decât să crească gradul de anxietate. După experiența pandemiei ar fi bine să tragem toți o concluzie și să avem mai multă grijă cu privire la acest aspect. Mesajele generale, purtate în termeni absoluți, nu ajută pe nimeni.

6. Fiecare copil are particularitățile sale. Are trăsături temperamentale și un profil psihologic de care e bine să ținem cont atunci când prezentăm anumite informații. Întreabă-te simplu, înainte să îi comunici ceva, oare cum ar putea să resimtă acea informație? Cum reacționează de obicei în situații similare? Ceea ce vrem să discutăm în familie, e adaptat nivelului său de înțelegere, nivelului de dezvoltare și fondului emoțional?

7. Scoate în evidență empatia oamenilor în fața suferinței. Din fericire sunt multe exemple în acest sens, iar dacă ai cum să organizezi un pachet pentru refugiați, poți să implici toată familia în acest demers. Emapatia se cultivă și se învață. Nu ne permitem să rămânem impasibili în fața suferinței. Chiar și un gând bun, conștient, discutat în familie, poate fi un bun exemplu pentru copil.

Indiferent când se va termina acest context nefericit, am convingerea că vom ieși din el mai uniți. Sper ca toate gândurile să fie însoțite și de faptele noastre bune acolo unde este posibil.

Pace.

Autor: Andrei Dumitrescu, consilier educațional Aletheea