Cum vă dați seama dacă școala copilului îi sabotează viitorul profesional | Aletheea - Scoala privata
Menu

Blog

Cum vă dați seama dacă școala copilului îi sabotează viitorul profesional

“Se estimează că jumătate dintre elevii care intră acum în sistemul educaţional vor lucra în meserii care nu s-au inventat încă”, este mesajul directorului educațional al ciclului gimnazial Aletheea, Mihai Stamatescu. De la această premisă, școala noastră a plecat în construirea unei educații altfel. De ce? Pentru că, în viitor, cine își va dori un job va trebui să se diferențieze cât mai mult de o mașinărie. Și atunci de ce continuă majoritatea școlilor să îi învețe pe copii să se comporte ca niște roboți?

Copiii învață cel mai bine atunci când predarea se mulează perfect exuberanței, energiei și curiozității lor naturale. Când sunt siliți să facă parte dintr-o turmă și să stea nemișcați pentru a fi sufocați de informații, viitorul lor profesional, raportat la era profesională a următoarelor decenii, este indiscutabil sabotat.

Caracteristicile școlilor toxice

Graham Brown-Martin, fondatorul asociației „Learning Without Frontiers” (n.r. o echipă de educatori, specialiști în tehnologie și oameni creativi constituită pentru a promova idei provocatoare despre viitorul învățământului), explică de ce, în societățile actuale, majoritatea școlilor adoptă un model de învățământ așa-zis toxic pentru elevi.

Autorul lucrării „Learning {Re}imagined”, Martin, spune că școlile tradiționale au fost concepute după modele care să permită formarea viitorilor muncitori din fabricile secolului al XIX-lea. Indivizii dezirabili de atunci erau cei care stăteau cuminți în posturile lor, se comportau unitar, fabricau produse identice și se supuneau pedepselor atunci când nu reușeau să se ridice la standardele impuse. Colaborarea și gândirea critică erau descurajate în procesul de formare.

Principiile școlilor din secolele trecute sunt complet depășite și conduc la deprinderea unor aptitudini care nu sunt doar redundante în societatea de azi, ci chiar contraproductive. Copiii suferă din pricina acestui sistem care îi dezumanizează, susține Graham Brown-Martin.

Printre caracteristile de bază ale unei școli toxice se numără:

  • impunerea unui set de reguli rigide;
  • desconsiderarea unor aptitudini precum creativitatea, exprimarea liberă și gândirea critică;
  • obsesie asupra ordinii și disciplinei;
  • evaluarea elevilor bazată primordial pe gradul lor de obediență;
  • pedepsirea elevilor printr-un sistem asemănător regimului de detenție;
  • pedepsirea comportamentelor copiilor caracterizate de energie și entuziasm;
  • nivel ridicat de standardizare la nivelul întregii activități școlare;
  • descurajarea autonomiei elevilor (mai ales în domenii precum fizica, artele sau tehnologia).

duct-tape-bound

Sistemul ideal de învățământ

Autorul Graham Brown-Martin pune în antiteză școala erei industriale cu sistemele de învățământ ideale, adoptate încă minoritar în școli la nivel internațional. Acestea sunt cele care permit elevilor să-și exprime creativitatea și curiozitatea, astfel încât să învețe cu plăcere.

Copiii învață să meargă, să vorbească, să mănânce și să se joace în mod spontan, prin observare și experimentare. Când ajung la școală, ritmul lor de dezvoltare poate fi perturbat de un regim care îi obligă să stea nemișcați, să absoarbă robotic informații inerte și să îndure ani de testări și examene.

Cele mai bune școli au în comun faptul că oferă elevilor medii cât mai extinse de învățare, încurajându-i să le exploreze în propriul mod, dezvoltându-le interesele fără îndoctrinare.

De pildă, Academia Essa din Bolton oferă fiecărui elev un iPad pentru a crea proiecte și a le împărtăși cu profesorii și colegii, într-un climat de colaborare și feedback permanent. Sistemul didactic Regio Emilia, dezvoltat în Italia, permite copiilor să-și creeze propriul orar, bazat pe interesele personale. Școala Ashoka Changemaker din SUA consideră empatia a fi aptitudinea de bază în pregătirea școlară și academică, dar și în mediul profesional al secolului XXI.

La Aletheea, am decis să remodelăm instituția numită școală, în care nu profesorul este important în activitatea școlară, ci elevul.  În clasă, profesorul predă, dar dacă elevul nu învaţă, înseamnă că educaţia nu s-a produs.

Noi credem că educaţia este un proces de învăţare personal. Scopul şcolii ar trebui să fie acela de a furniza instrumente şi resurse în vederea dezvoltării celor 4 C: gândire Critică, Comunicare, Colaborare şi Creativitate. Într-o şcoală, adulţii nu trebuie să îndeplinească un rol de comandă şi control. Sancţiunea şi coerciţia pot duce doar la supunere, nu şi la libertate. Și ne declarăm promotori consecvenți ai nașterii unui model revoluționar de a pregăti copiii pentru viitor!

IMG_8292

Citește și:

Retrospectiva lunii februarie la Aletheea

Cum să le citiți copiilor ca să devină adulți de succes

De ce ar trebui învățăm emoțiile la școală

 

 

 

 


« Inapoi la blog