O posibilă reacție la crizele nervoase ale copilului la supermarket | Aletheea - Scoala privata
Menu

Blog

O posibilă reacție la crizele nervoase ale copilului la supermarket

Crizele nervoase ale copiilor în supermarket sunt, din păcate, familiare multor părinți. Experții în parenting vin cu soluții diverse, mai mult sau mai puțin aplicabile, însă exemplele din viața reală se dovedesc de multe ori a fi mult mai grăitoare.

Cum să rămâi calm în acele situații în care copilul tău pare să fi făcut o misiune din a-ți testa limitele sistemului nervos? Un bunic din Statele Unite ale Americii pare să fi descoperit secretul. Iată o poveste despre autocontrol, pe care v-o prezentăm în scop pur distractiv.

Vorba dulce mult aduce

O femeie observă, într-un supermarket, un bunic aflat la cumpărături împreună cu nepotul lui de 3 ani foarte neastâmpărat. Se vedea cu ochiul liber în ce situație grea se afla bărbatul, alături de prichindelul care cerea foarte zgomotos să i se cumpere tot raionul de prăjituri, fructe, cereale și sucuri acidulate.

În timp ce încerca să pună în coș produsele pentru care venise la cumpărături, în strigătele nepotului, bătrânul spunea întruna, pe un ton controlat și senin : “Ușurel, Albert, nu mai durează mult. Ușurel, băiete”. Nici nu se termina bine o criză de plâns, că izbucnea alta și mai înfricoșătoare. Femeia, martoră la acest spectacol, îl aude pe bunic spunând, din nou, cu calm: “Este în regulă, Albert. Încă două-trei minute și plecăm de aici. Rezistă, băiete!“.

La apropierea de casele de marcat, băiețelul începe să arunce cu produsele din coș, moment în care bunicul spune cu aceeași stăpânire de sine incredibilă: “Albert, Albert, relaxează-te. Nu te supăra. Ajungem acasă în cinci minute. Calmează-te, Albert”.

Un deznodământ neașteptat

Extrem de impresionată de seninătatea bunicului, femeia se apropie de acesta și îi spune:

“Vă rog să mă scuzați, știu că nu este treaba mea, însă v-am observat în supermarket și sunteți extraordinar. Nu știu cum ați reușit să vă abțineți atât de bine. V-ați păstrat calmul în tot acest timp și ați spus numai lucruri frumoase și pozitive. Albert este foarte norocos să vă aibă ca bunic!“.

Bătrânul a privit femeia îndelung și i-a răspuns, într-un final, resemnat:

„Mulțumesc, stimată doamnă. Însă eu sunt Albert. Pe nepotul meu îl cheamă Sebastian”.

Bonus:

 


« Inapoi la blog