Menu

Blog

6 lucruri pe care copiii anxioși nu au curaj să le spună profesorilor

Copiii care suferă de anxietate sunt elevi uneori neînțeleși de profesorii lor. La prima vedere, comportamentul unui copil cu tulburări de anxietate poate să fie confundat cu neatenție, dezinteres, timiditate peste care “nu vrea să treacă”, furie sau indisciplină. În realitate, un astfel de copil nu este ajutat să-și atingă adevăratul potențial.

Toți copiii au în interiorul lor capacități aparte, care se dezvoltă și se manifestă într-o combinație potrivită de oameni, medii, motivații și încurajări. La școală, anxietatea este un fenomen comun, pe care elevii îl gestionează diferit. Pentru unii dintre ei, este o povară atât de mare, încât ajung să fie captivi în jurul unor ziduri imaginare cauzate de teama de necunoscut, situații stânjenitoare, eșec, umilințe sau rușine.

Măsura în care adulții din viața unui copil reușesc să asculte vocea interioară a unui copil anxios determină modul în care acesta ajunge să-și depășească limitele și să funcționeze optim în societate. La vârste mici, dar și în adolescență, copiii au nevoie de sprijin în a-și exprima năzuințele.

Dacă aveți un copil care suferă de anxietate, ajutați-l să le spună profesorilor care sunt obstacolele cu care se confruntă și cum ar putea să le depășească cu ajutorul lor. V-am pregătit o listă de lucruri pe care copiii anxioși nu au curajul să le spună profesorilor.

1. Dacă nu ridic mâna, nu înseamnă că nu știu să răspund

Dacă am citi gândurile unui elev anxios, am înțelege că el știe de multe ori răspunsul la întrebările profesorilor și are multe lucruri interesante de spus. Însă nu ridică mâna și nu se oferă să iasă la tablă, în fața clasei, din cauza următorului gând care se naște instantaneu în mintea sa:

“Stai, dacă totuși greșesc? Ar fi îngrozitor și aș muri de rușine! Dacă o să fie toți ochii pe mine, o să-mi pierd ideile și o să mă fac de râs? Mai bine nu răspund.”

Soluția: Profesorii care sesizează un nivel ridicat de anxietate la un anumit elev ar putea să evite expunerea acestuia în fața întregii clase și evaluarea lui publică. Cel mai bine ar fi să-l încurajeze să se exprime în grupuri mai mici, mai ales în compania unor persoane cu care se simte confortabil. Încet-încet, elevul se va obișnui să funcționeze colectiv și va putea, treptat, să se acomodeze și în grupuri mai mari.

2. Când mă întrebi ceva neașteptat, mintea mea îngheață

Atunci când un elev anxios este luat pe nepregătite și “pus în fața faptului”, uită imediat toate informațiile corecte sau interesante pe care le-ar putea expune într-un climat mai relaxat. Imprevizibilul blochează cortexul pre-frontal (asociat cu gândirea, putea de analiză, capacitate de rezolvare a problemelor), în momente de stres accentuat.

Soluția: Profesorul unui copil anxios trebuie să țină seama de nevoia acestuia de a i se oferi oportunitatea să se gândească înainte la ce urmează să spună și să se pregătească puțin înainte. Interogările spontane, care îl obligă să vorbească de față cu întreaga clasă, îl vor inhiba și îl vor împiedica să se exprime la adevăratul lui potențial.

3. Vreau să mă ajuți să mă simt normal

Elevii anxioși, cu un comportament deseori ieșit din comun, nu își pot corecta conduita tocmai pentru că sunt stigmatizați pe baza atitudinii lor „anormale”. Profesorii au datorita să îi ajute să înțeleagă că anxietatea nu îi definește ca persoană și că merită să fie tratați și înțeleși la fel ca ceilalți colegi. Un copil care suferă de anxietate se va simți mai puțin singur și mai motivat, dacă din atitudinea profesorului reiese că acesta îi înțelege cu adevărat problema.

Soluția: Profesorul poate să discute cu întreaga clasă despre anxietate, ce înseamnă ea, cât de răspândită poate fi și cât de important este spriijinul celor din jur în depășirea ei. Elevul sau elevii care suferă de această problemă se vor identifica mai ușor cu restul grupului, iar colegii acestora pot deveni mai empatici.

4. Sunt mult mai mult decât par la prima vedere

Persoanele anxioase, mai ales copiii și adolescenții, sunt de cele mai multe ori subestimate. Acest lucru se întâmplă deoarece ele nu se pot manifesta liber și natural, până când nu se simt confortabil și în siguranță. În spatele timidității, reținerii sau chiar al agresivității unui elev anxios, se ascund de fapt aptitudini și talente ascunse, care așteaptă să iasă la iveală în contextul potrivit.

Soluția: Profesorul trebuie să se preocupe în permanență de crearea unui climat relaxat pentru elevii anxioși, să rămână curios în privința potențialului lor și să încerce, cu blândețe, să-i ajute să iasă din “carapace”. Cheia succesului în acest caz este să ceară suficient de la un astfel de copil, nici prea mult, nici prea puțin.

5. Te rog, nu atrage atenția asupra mea!

Elevii anxioși tânjesc să fie observați și valorizați, însă niciodată să ajungă în centrul atenției, fie că vorbim de o mustrare în fața clasei sau de o laudă adresată în public.

Soluția: Orice acțiune care plasează un copil anxios în atenția tuturor trebuie să fie evitată, fiind prea copleșitoare pentru acesta. O strategie bună este încurajarea și aprecierea în privat sau în grupuri mici.

6. Câteodată, anxietatea mă împiedică să înțeleg ce îmi explici

Când unui elev anxios i se explică lucruri importante și simte o presiune majora în a le întelege și a le reda ulterior, acesta poate suferi un blocaj care îl împiedică să absoarbă informațiile.

Soluția: Când este posibil, profesorul trebuie să întrebe elevul anxios dacă simte nevoia să i se mai explice încă o dată informațiile, fără să pară frustrat, enervat sau supărat pe acesta. Această verificare va ajuta copilul care suferă de anxietate să depășească blocajul, să se simtă înțeles și confortabil în relația cu dascălul său.

Citește și:

Ce se întâmplă în creierul unui adolescent


« Inapoi la blog